Promovarea Traditiilor Haiducesti

Nyomtatás Küldés

Turul Haiducilor


Turul Haiducilor
În perioada 23-29 mai 2011, în cadrul Turului Haiducilor, am petrecut o săptămână bogată în impresii şi conţinut.

Nu puteau să ne strice  voia bună nici plecările de dis de dimineaţă şi nici călătoriile lungi cu autobuzul. Echipa participantă a fost una multicoloră, au fost prezenţi tineri din Valea Ierului şi din Ungaria. Cu tinerii veniţi din Ungaria ne-am înprietenit repede şi în acest fel am format o adevărată echipă, călătorind şi învăţând împreună o săptămână întreagă. În total, am fost 40 de persoane, însoţiţi de cinci adulţi.

 

Turul a început la Diosig. Prima oprire s-a făcut la Săcueni, unde am vizitat o biserică, monument istoric, clădirea castelului din localitate şi dealul cetăţii. În biserică, în prezentarea făcută de pastorul Gavrucza Tibor, a reînviat trecutul în faţa noastră, astfel pietrele neînsufleţite au devenit pietre grăitoare, povestitoare de legende. Prezentarea domnului părinte ne-a făcut să cunoaştem istoria bisericii, a vechii cetăţi şi a oraşului. Însoţitorul nostru, domnul părinte  Gellért Gyula, a completat cele auzite cu expunerea sa privind legătura dintre Bocskai şi Săcueni.

 

Următoarea staţie a fost localitatea Şimian, unde, spre surprinderea noastră, în centrul comunei am găsit un parc fermecat. Multe oraşe mari ar putea invidia centrul ordonat al acestei localităţi mici. Domnul părinte Gellért Gyula, într-o prezentare amplă, ne-a făcut cunoscută istoria comunei, oameni celebri născuţi în comună (Kazinczy Ferenc, Fráter Lóránd, Csiha Kálmán), viaţa acestora, după care am trecut pe la locurile demne de vizitat,   atracţiile comunei. Ne-am simţit ca nişte discipoli ai filozofilor din antichitate, care plimbându-se cu maestrul lor, sorbeau ştiinţa şi cunoaşterea.  Pe parcursul drumului am ajuns la Galoşpetreu, unde odată cu  vizitarea muzeului satului, am putut admira meşteşugurile populare, precum şi frumuseţile create de om în ţinutul Văii Ierului. În prima zi am reuşit să vizităm şi podul cu patru găuri de la Sălacea, totodată făcând cunostinţă şi cu istoria acestei localităţi. După aceste vizite ne-a picat tocmai bine o cină caldă, (masa de prânz a fost uitată de mult, ca urmare a  plimbărilor lungi) şi odihna de la Mişca, unde am fost întâmpinaţi de tinerii din localitate.

 

A doua zi nu am mai avut un program atât de încărcat, deci şi turul nostru a fost mult mai plăcut. Ne-am îndreptat către Sălard. Ţinta principală a fost cetatea Adorian de lângă Sălard, dar am cutreierat şi comuna propriu zisă, timp în care părintele Gellért ne dădea necontenit informaţii istorice. Cele povestite de domnul părinte au fost informaţii noi nu doar pentru cei din Ungaria, ci şi pentru noi, cei din Valea Ierului. Cetatea Adorian,  în zilele noastre din păcate este doar un fragment de zid, care tinde spre cer, dar în urma unei expuneri entuziaste am putut s-o reconstruim în imaginaţia noastră, simţind frumuseţea şi gloria cetăţii de odinioară. L-am ascultat pe părintele Gellért pur şi simplu cu gura căscată.  Ruinele cetăţii păreau în faţa noastră un semn de exclamare, care ne atenţionează că nu avem voie să uităm trecutul, acesta ne leagă laolaltă, chiar dacă graniţele se schimbă de mai multe ori.  Următoarea staţie a acestei zile a fost Sântimreu, localitate de lângă Sălard, iar seara ne-am întors la Sălard, unde am fost cazaţi,  după o zi plină şi obositoare.

A treia zi am pornit devreme ca să avem timp - conform planului - pentru vizitarea a încă două ruine de cetăţi. Prima dată am ajuns la Sâniob, unde iar au reînviat în faţa noastră  alte timpuri istorice şi legende. Din păcate, din vechea cetate a lui Bocskai, nu a rămas decât fundaţia şi aceasta pe jumătate ascunsă în pământ, dar cu ajutorul explicaţiilor minuţioase date de pastorul Gellért ne-am putut imagina zidurile înalte ale cetăţii, soldaţii care mişunau în curtea cetăţii, luptele aprige, paşii acestui domnitor glorios, cum îşi face intrarea în fruntea oastei sale... În această zi ne mai aştepta o cetate vestită de-a lui Bocskai, aşadar ne-am îndreptat către cetatea Şoimi.  Între timp, ne-am oprit la Biharia, la vestita cetate din pământ, unde deasemeni am aflat multe noutăţi despre istoria noastră. A urmat un drum lung până la cetatea Şoimi, iar efectul a fost pe măsura aşteptărilor. Toată lumea s-a urcat pe vârful ruinelor. Excursia în munţi, aerul proaspăt, buna dispoziţie, priveliştea frumoasă a fost o experienţă de neuitat pentru fiecare dintre noi. Seara am ajuns la Salonta, unde pastorul şi tinerii din localitate ne-au primit cu multă căldură şi cu o cină pe măsură. La orele serii, prin discuţii amicale şi plăcute, am făcut cunoştinţă cu istoria oraşului, trecutul său haiducesc şi aici am fost şi cazaţi.

 

În ziua a patra am vizitat oraşul Oradea, iar după masa de prânz - conform planului - am trecut graniţa, ca să parcurgem şi pe teritoriul Ungariei acele locuri, pe unde a trecut Bocskai István. Astfel, prima dată am putut admira castelul-cetate de la Nagykereki. Aici am aflat multe noutăţi şi curiozităţi despre domnitor şi despre haiduci. Seara, am poposit la Berettyóújfalu, unde ne-am şi cazat.

În dimineţa zilei a cincea ne-am dus la Kismarja, unde am vizitat biserica şi cripta, aflând deasemeni multe lucruri noi şi interesante. Autobuzul nostru a luat-o către Nádudvar. Domnul părinte Gellért Gyula şi aici ne-a călăuzit în timpuri trecute, povestind cu mare fidelitate evenimentele trecutului, în faţa fiecărui obiectiv vizitat. La Hajduszoboszló am ajuns după-masa, conform programului  am vizitat oraşul. Am vizitat biserica reformată, unde administratorul ne-a povestit despre istoria bisericii şi a oraşului. În piaţă  am putut vedea statuia lui Bocskai şi a vitejilor săi. Înaintea cinei, am avut posibilitatea să purtăm discuţii cu tinerii din localitate şi am cântat împreună. După cină a urmat o mică relaxare, am avut posibilitatea să mergem la ştrandul termal, unde ne-am scăldat în voie.

În ziua a şasea, prima vizită am făcut-o la  Hajdúböszörmény. Au fost multe de văzut şi aici.  Am văzut foarte multe lucruri noi şi iarăşi am auzit lucruri interesante ale istoriei. După Hajdúböszörmény, vizita a continuat în oraşul Debrecen.  Aici atâtea lucruri erau de văzut, încât ar fi fost  nevoie de două zile, dar noi am mai avut la dispoziţie doar o singură zi. Am vizitat foarte multe locuri, biserici, monumente, dar majorităţii grupului cel mai mult i-a plăcut piaţa centrală. Aici am făcut fotografii şi ne-am răcorit în fântâna arteziană. Impresionantă a fost şi Biserica Mare. Însoţitorii noştri ne-au permis ca spre seară să  facem nişte cumpărături.

 

În ultima zi am pornit de dimineaţa, astfel să putem face încă o baie „de adio" la Hajdúszoboszló, iar la amiază am ajuns la Diosig. După servirea mesei, am ascultat expunerea pastorului Gellért în biserica reformată,  după care am putut dezbate, cui ce i-a plăcut mai mult şi cu ce impresii ne-am îmbogăţit. După aceste discuţii nu a mai rămas decât luarea unui rămas bun dureros, ştiind că s-a terminat o săptămână plină de frumuseţi şi de aventuri.

 

Tinerii s-au îmbogăţit cu impresii noi, au putut vizita diferite locuri, au dobândit cunoştinţe noi, s-au cunoscut cu tineri de peste hotare, lucruri care nu se puteau realiza în alt loc sau în alt timp, decât cu ocazia Turului Haiducilor. Vă mulţumim.

 

Gazdag Xénia

 

 


Támogatók
Partener Leader: Érmelléki Református Egyházkerület     Partener de proiect: Kárpátia 2000 Egyesület