Promovarea Traditiilor Haiducesti

Nyomtatás Küldés

Lupta victorioasă din Diosig-Almosd


Lupta victorioasă din Diosig-Almosd
(Valea Fazanilor 15 octombrie 1604.)

Caracterul instabil al Báthori Zsigmond, voievodului Ardealului - deoarece a renunţat de mai multe ori la voievodat - a pus în mare pericol tot Ardealul. Datorită faptelor sale aliaţii săi au considerat nestatornică voievodatul Ardelenesc. Împăratul austriac Rudolf trimite mercenari străini în Ardeal, să împiedice expansiunea turcilor. Mercenarii au comis atrocităţi, furau şi prigoneau protestanţii. Austriecii au iniţiat procese de înaltă trădare împotriva domnilor ardeleni. Şi de la Bocskai au luat proprietăţile ardelene. Generalul împăratului Giorgio Basta duce în robie poporul Ardealului. Sărăcirea şi foametea este indescriptibilă. În piaţa Aiudului se vindea carne de om.

 

După ce în 2 octombrie 1604 vice-căpitanul Cyprian von Concini din Oradea a ocupat fără luptă cetatea lui Bocskai din Sâniob, înflăcărat de succese a atacat şi cetatea din Nagykereki cu o trupă de 600 mercenari. La cetatea din Nagykereki s-a lovit de rezistenţa dură a haiducilor căpitanului cetăţii Örvéndi Pál - între ei 300 haiduci din Koleser conduşi de Egry István - şi oamenii împăratului de această dată au fost înfrânţi ruşinos. Giocomo Barbiano de Belgioioso comandant suprem din Ungaria de Sus, căpitan din Kosice auzind de înfrângere, din frica că situaţia încurajează rezistenţa a hotărât, că va lua sub asediu covârşitor cetatea din Kereki cu 10.000 soldaţi şi tunuri de asediu. Pentru adunarea acestei armatei mari, şi pentru desfăşurarea tunurilor a fost nevoie de manevre militare. Din Cluj a ordonat la Oradea armata ardeleană (3500 cavaleri şi infanterişti). O altă armată imperială, unitatea colonelului Henri Du val conte de Damierre (2500 soldaţi) - a fost ordonată din Timişoara prin Arad şi Gyula în cetatea lui Adorjan (din Sălard). Haiducii care erau în serviciul lui au părăsit trupa, fiindcă în cursul manevrelor militare căpitanii lor s-au aliat cu Bocskai. Cei mai importanţi pentru pregătirea asediului cetăţii au fost tunurile, care trebuiau aduse de colonelul Johan Baptista Petz. Colonelul şi oastea sa a sosit din Rakamaz prin Debreţin la Almosd în dimineaţa zilei de 14 octombrie. Pentru Petz era oportun să treacă la Diosig pe drumul din valea Ierului şi să se întâlnească la Roşiori cu oastea unită al lui Belgioioso care a pornit din cetatea lui Adorjan. Oastea trebuie să pornească la miezul nopţii din Almosd.

 

Bocskai avea informaţii precise despre manevrele lui Belgioioso, ştia la ce se pregătesc. Scopul suprem al lui Bocskai a fost nimicirea oştii colonelului Petz. Compoziţia oştilor lui: şase batalioane de infanterişti germani (2000 soldaţi), 600 călăreţi grei silezieni, 7 tunuri de campanie şi 2 tunuri pentru spargerea zidurilor împreună cu personalul mânuitor, 500 inşi haidăi şi alte persoane servitoare, în total peste 3600 soldaţi, precum şi femei şi copii.

 

Colonelul Petz la miezul nopţii a pornit trupa, el s-a dus înainte cu câteva ofiţeri şi călăreţi silezieni, să verifice, dacă podul peste Ier din Diosig este potrivit pentru tractarea tunurilor. Petz, ofiţerii lui şi călăreţii au intrat într-o luptă crâncenă cu haiducii, şi el fiind s-a rănit. Bocskai şi trupa lui în acest timp aştepta în pădurea soldaţii haiduci care au trecut la el de la Dampierre, dar auzind împuşcăturile care se auzeau dinspre pod, au atacat armata imperială care trecea în faţa lor. Bocskai dorea să atace mijlocul coloanei din faţa lor, ca să înfrângă mai uşor armata ruptă în doi.

 

Noaptea a fost zguduită de strigăte dinspre pădurea lungă, dinspre pârâul Almas şi tufişurile şi trestiişurile văii Fazanilor şi a început lupta crâncenă între forţa superioară imperială (3600 soldaţi) şi vitejii haiduci ai lui Bocskai (1800 haiduci). Prima dată au reuşit să ricoşeze asaltul haiducilor. Au demonta tunurile şi au adunat căruţele. Au constituit o cetate din căruţe. Căpitanii haiducilor asaltat succesiv armata austriacă care se apăra bine. Atacurile haiducilor a fost condusă de Bocskai. Au efectuat opt asalturi. Tunarii trăgeau tare în haiducii care asaltau, dar în cursul asalturilor haiducii viteji au spart roţile tunurilor cu topoarele de luptă, care astfel au devenit incapabile de luptă.

 

Victoria haiducilor curajoşi a fost ajutată de providenţa cerească, când o căruţă austriacă cu praf de puşcă a explodat. Mulţi au murit şi s-au rănit. Rezistenţa astfel slăbită definitiv nu a mai fost grea de învins de haiduci. Au câştigat lupta. Multe sute de viteji haiduci au pierit. Armata austriacă s-a nimicit total. Colonelul Petz a căzut prizonier.

 

Lupta pentru libertate al lui Bocskai şi haiducii s-a terminat cu succes prin pacea din Viena(1606). Această încheiere a păcii a recunoscut independenţa Ardealului, libertatea cultelor şi a restabilit constituţia de orânduire.

Bocskai şi vitejii haiduci cu ajutorul lui Dumnezeu au obţinut libertatea pentru peste o jumătate de secol .

„Dau mare slavă Domnului, că vă pot lăsa pe voi şi această ţară, ca patria mea dulce, în stare liberă de orice duşmani." (Bocskai István)

II. Rákóczi Ferenc şi soldaţii curuţi între 1703-1711 s-au luptat eroic pentru independenţă, dar nu au reuşit să obţină libertate. Din păcate nici lupta pentru libertate din 1848-49 nu a avut succes.

 

Rezultatul lupţii victorioase pentru libertate al lui Bocskai în afară de independenţă şi pacea din Viena a constat şi în privilegiile a celor aproape 10.000 (9254) de viteji haiduci : înnobilarea şi colonizare lor. Bocskai a adus haiducii din război în pacea.

Scopul final al lui Bocskai István a fost să obţină independenţa Ardealului şi Ungariei de austrieci şi de turci.

 

Gellért Gyula

 


Támogatók
Partener Leader: Érmelléki Református Egyházkerület     Partener de proiect: Kárpátia 2000 Egyesület