Promovarea Traditiilor Haiducesti

Nyomtatás Küldés

Haiducii , în istoria militară a războiului de cincisprezece ani


Haiducii , în istoria militară a războiului de cincisprezece ani
Istoria militară maghiară ne învaţă multe lucruri: iubirea frăţească, sacrificarea, umanitatea, iubirea pământului natal şi a patriei, identitatea naţională, patriotismul.

Populaţia maghiară din secolul XVI. considera, că în afară de lupta sa de autoapărare trebui să-şi asume sarcina de protectorul Europei fiind „predestinat de Dumnezeu" pentru acesta. Această sarcină nobilă a fost confirmată de decizia adunării naţionale din Rakos din 1505, care proclama mândru, că „această ţară este scutul şi bastionul creştinismului, care va apăra creştinismul prin vărsarea sângelui său."

 

Poetul maghiar Balassi Bálint în a doua jumătate a secolului XVI. scria în poezia sa Rămas bun de patria sa:

 

„ O, patria mea dulce, bună Ungarie,

Care poartă scutul creştinismului,

Porţi sabie tăioasă vopsită cu sânge păgân,

Şcoală de viteji, iau rămas bun."


Bocskai István şi-a dat seama, că o ameninţare mai mare decât pericolul turc constă în preocuparea anticonstituţională, jefuitoare şi de austro-germanizare a curţii vieneze.

 

În războiul de cincisprezece ani (1591-1606) Bocskai prima dată goneşte turcii din Ardeal, apoi din 15 octombrie 1604 şi pe austrieci din Ardeal şi Ungaria.

 

În acest timp întregul Bazin Carpatic devine un front. Ungaria devine câmpul de luptă a Europei.

 

I. Raidurile turci-tătăreşti au jefuit şi au devastat chiar şi satele „ascunse" din Bakony. În ţară tot se afla în ruine. Viaţa naţiunii maghiare a fost lovită de catastrofă economică şi socială. În 1601-ben din Bavaria s-a adus cereale armatei austriece, care tiraniza aici. Soldaţii haiduci au condus „război partizan" în teritoriul ocupat. Îndrăzneala lor a fost de demnă de admiraţie.

 

Bocskai între 25-27 octombrie 1595 la Giurgiu din Dunărea  de Jos izgoneşte turcii din Ardeal, din Moldova şi Muntenia. În 1599 are loc atacul neaşteptat vestit din Tolna. 1200-1400 de haiduci iau ca pradă caravana de vapoare ale sultanului la oraşul Tolna. În teritoriul ocupat în Ungaria Centrală reocupă oraşe de la turci. Din păcate reocuparea oraşului Buda ocupat în 1541 de Imperiul Otoman se mai lasă de aşteptat (1686) .

 

II. Bocskai în timpul războaielor şi-a dat seama, aşa cum am mai spus, că austriecii reprezintă un pericol mai mare decât turcii.

 

În Ardeal generalul austriac Basta şi mercenarii săi bandiţi au jefuit şi au paralizat total populaţia. Au racolat şi animalele de ham şi de povară de la localnici. Oamenii trăgeau ei însăşi căruţele. Aceştia se numeau căruţaşii lui Basta. În nevoie şi sărăcie pe piaţa Aiudului se vindea carne de om. Cei care s-au opus au fost condamnaţi la pierderea tuturor animalelor şi la decapitare.

 

Haiducii mai războinici au efectuat serviciu militar pe linia de frontieră de peste 1000 km în cetăţile de la graniţă. Aici trăiau 12.000-14.000 haiduci armaţi. Remuneraţia lor era venitul din incursiuni, din cultivarea pământului şi din creşterea animalelor în jurul cetăţilor păzite.

 

Vitejii haiduci mercenari, infanterişti pe lângă cavalerie a fost elementul cel mai mobil al armatei austriece. În timpul luptelor deseori se aflau la flancuri. De aici atacau dacă era nevoie la diferite locuri de luptă. Haiducii erau puşcaşi rapizi, de infanterie uşoară. Puștile lor trăgeau de la o sută până la două sute douăzeci de metri. Haiducii au fost instruiţi pentru luptă corp la corp cu două mâini. În mâna lor dreaptă aveau sabie cu două tăişuri la vârf, în mâna lor stângă baltag sau topor de mână (secure).

 

Conducerea militară Habsburgică a angajat în număr crescător haiduci infanterişti şi cavalerişti. Se completau unul pe celălalt. În armata austriacă exista artilerie şi ordine de luptă puternică, haiducii acţionau bine, rapid, pe neaşteptat şi luptau curajos, cutezător şi noaptea. Colonelul Adolf Althan avea un batalion de haiduci de 6000 persoane. Contele Dampierre avea 2400 soldaţi haiduci dragoni călare (infanterişti călare).

 

III. Bocskai István văzând sărăcia ţării sale, plânsul poporului, doleanţele naţionale. Potentatul din Bihor şi haiducii au ridicat armă pentru libertatea ţării. În noaptea zilei de 15 octombrie 1604 între Álmosd Diosig Bocskai împreună cu 300 viteji haiduci din Koleser împreună cu  soldaţii haiduci care au trecut din armata austriacă învinge complet regimentul colonelului Petz care era format din 2500 (3000) infanterişti şi 600 cavaleri din Silezia. Cu acesta începe lupta glorioasă pentru libertate al lui Bocskai. El şi armata sa de haiduci gonesc într-o lună din ţară austrieci duşmani, asupritori.

 

În luna decembrie al anului 1605 înnobilează şi colonizează 9254 haiduci. În 1606 încheie vestita pacea vieneză, în care se stabileşte libertatea cultelor pentru protestanţi.

 

Dumnezeul a binecuvântat şi pentru maghiarii de astăzi şi din viitor luptele eroice ale lui Bocskai şi a haiducilor purtate pentru libertatea patriei şi a cultelor.

 

Să avem grijă, să fim demni de voievodul  Bocskai şi sacrificiul adus de viteji haiduci!

 

Gellért Gyula

preot

 


Támogatók
Partener Leader: Érmelléki Református Egyházkerület     Partener de proiect: Kárpátia 2000 Egyesület