Promovarea Traditiilor Haiducesti

Nyomtatás Küldés

Cetăţile din Bihor ale lui Bocskai


Cetăţile din Bihor ale lui Bocskai
Cetăţile din Bihor ale lui Bocskai - Şoimi, Sâniob şi Nagykereki -, au jucat un rol important la începutul luptei sale pentru libertate.

Cetatea Şoimi

Cetatea Şoimi se află intr-un peisaj pitoresc, înconjurat de păduri şi dealuri. Ea se află aproape de şoseaua Oradea-Aleşd, la Peştiş, in zona dealurilor cu vârf de cort, a pădurilor dese de fag, deasupra Văii Cetăţii (Valea Soimi).

 

Descrierea cetăţii

 

Cetatea are forma unui pătrat regulat, construită pe stâncă, la o înălţime de 484 m. Pereţii de stâncă sunt foarte abrupţi, aprope din toate direcţiile, nu poate fi accesată decât dinspre est. Aici a fost poarta cetăţii şi un bastion pentru pază. Poarta a fost apărată de un şanţ larg şi adânc, aşa numita „râpă". Peste şanţ a existat şi un pod mobil, care se putea ridica la nevoie. Cea mai bună vedere se deschide spre sud, spre Valea Cetăţii şi satul Peştiş. Pe această parte a cetăţii a fost şi sala de consiliu, sala de cavaleri,cu o suprafaţă de 64 m2. Locul grinzilor găsite printre ruinele cetăţii de stâncă indică faptul că unele părţi ale cetăţii au fost etajate. Pe lângă bastionul de la intrare (turnul porţii) se mai găseau trei bastioane, un bastion-turn de colţ, un sistem de apărare, pereţii bastioanelor construiţi din piatră cioplită, sistem de coridoare, o fântână din piatră în partea nord-estică, o capelă, un sistem de cazemate cu o ieşire secretă în labirintul de peşteri, de unde se putea părăsi cetatea in partea sudică. Aici, în partea de sud, la poalele cetăţii de stâncă, intr-o vale rotundă, se găseau şi se mai găsesc şi astăzi pomi fructiferi. In partea de vest a cetăţii, pe Valea Cetăţii a fost construită o moară de apă.

 

 

Istoria cetăţii

 

În scorburile pereţilor abrupţi de stâncă, din totdeauna s-au cuibărit şoimii, de aici şi denumirea cetăţii.

Această cetate a existat deja in timpul regilor Casei Árpád. Cetatea Şoimi a fost construită la mijlocul sec. XIII, intre anii 1242-1276 de către neamul Gerenye, pentru apărarea proprietăţilor sale din zonă şi pentru a se apăra de duşmanii săi. Neamul Gerenye a fost urmat de neamul Borsa.

 

Primul document scris despre Cetatea Şoimi se datează din 1306. Din anul 1316 Cetatea Şoimi devine cetate regală. Proprietarii şi stăpânii cetăţii se schimbau des. Regele Mátyás a donat cetatea lui Drágffy Bertalan.

În sec. XVI. importanţa cetăţii, a domeniilor sale, importanţa strategică precum şi importanţa controlului militar asupra drumului principal ce ducea în Transilvania îi conferă cetăţii un rol primordial. Personalul militar de strajă al cetăţii număra 100-300 persoane.

La sfârşitul sec. XVI., în 1599 devine proprietatea lui Bocskai István, care fortifică cetatea (a reparat-o şi a renovat-o), fiind centrul principalului domeniu al său din Bihor. Duşmanul totdeauna a fost foarte puternic, cetatea a fost construită pentru cei ce o apără! Această cetate mare a fost remarcabilă, frumoasă, mândră şi inaccesibilă. În timpul lui Bocskai, cetatea devine scena unor evenimente deosebite. Mercenarii militari ai împăratului Rudolf, în frunte cu generalul Basta au devastat Transilvania. Bocskai, în vara anului 1604 a văzut cu ochii săi prăpădul din Transilvania.

 

Emigranţii ardeleni, în frunte cu Bethlen Gábor, in 14 septembrie 1604 au trimis o scrisoare către Bocskai, în care au declarat că îl vor principe-domnitor şi că armata turcă este gata să-l ajute. După această scrisoare, Bocskai- stăpânul bihorean- i-a convocat pe căpitanii cetăţilor Sâniob şi Cherechiu Mare, precum şi pe oamenii săi de încredere. In 29 septembrie Bocskai le-a spus că este suspectat de complot împotriva împăratului, iar proba decisivă ar fi scrisoarea lui Bethlen Gábor privind legăturile sale secrete cu emigranţii şi cu turcii. Căpitanul cetăţii Sâniob, Székely Ferenc l-a trădat pe Bocskai şi la data de 2 octombrie a predat fără luptă cetatea sa lui Concini, căpitanul secund al Oradiei. Prinzând curaj, Concini s-a depalsat imediat la cetatea din Cherechiu Mare cu 400 de soldaţi, dar acolo a fost învins de către căpitanul Örvéndi Pál, căruia i s-au alăturat 300 de haiduci din Kölesér.

După aceste evenimente, în cetatea Şoimi, Bocskai s-a decis ca în locul unui plan de apărare al cetăţii să intre în ofensivă. La data de 9 octombrie 1604 părăseşte cetatea. La data de 14 octombrie face o înţelegere cu căpitanii haiducilor înrolaţi în armata austriacă. Coaliţia astfel s-a înfăptuit. Căpitanii au jurat pentru Bocskai, pentru libertatea religioasă şi pentru apărarea patriei. În noaptea din 14 spre 15 octombrie între Diosig şi Almăşd, Bocskai şi soldaţii săi au pândit oastea regală bine echipată, condusă de colonelul Petz, compusă din 3000 de infanterişti şi 600 (1500) de cavaleri silezieni. După opt atacuri sângeroase pe viaţă şi pe moarte, aceasta a fost nimicită. Colonelul Petz a fost rănit, Bocskai l-a dus la cetatea Zsáka unde l-a şi reţinut.

In 1711 după pacea de la Satu Mare, generalul Löwenberg, conducătorul armatei austriece, la ordinul împăratului a aruncat cetatea în aer.

 

Zidurile şi ruinele cetăţii exact de 400 de ani se luptă cu efemeritatea, amintind timpurile eroice şi anii glorioşi ai lui Bocskai. Astăzi, ruinele cetăţii sunt legate doar de rădăcinile arborilor. Cine ştie până când...?


Cetatea Sâniob

Cetatea Sâniob, ca de altfel şi cetatea din Adrian a fost construită pe un deal pe malul drept al râului Barcău, departe de drumul oastelor.

 

Descrierea cetăţii

 

Şi această cetate a fost construită după năvălirea tătarilor (1240-1242). În cronica sa, Szalárdi János scrie: acesta este un lăcaş important, o fortăreaţă foarte bine dotată. Într-adevăr, cetatea Sâniob a fost o forţă a ţinutului (Valea Ierului)

Cetatea are o formă dreptunghiulară, cu patru bastioane, cu turn, tunuri şi sistem de cazemate. Râul Barcău înconjoară cetatea. Accesul în cetate s-a putut face doar printr-un pod mobil. Casele construite în jurul cetăţii au format un fel de insulă, azi se numeşte „comună interioară", fiindcă au fost înconjurate de zidul cetăţii. A fost o cetate bine construită, păzită şi foarte greu de cucerit.

 

Istoria cetăţii

 

Denumirea îşi are originea de la moaştele (mâna dreaptă) a regelui István, cel care în anul 1083 a fost canonizat. Mâna dreaptă a lui Szent István a fost adusă de la Székesfehérvár de abatele Mercurius. Această relicvă a fost straşnic păzită în mânăstire construite din lemn, mai târziu din piatră, până la năvălirea tătarilor din 1241.

 

Cetatea, fosta proprietate a descendenţilor Kendi, a fost donată de către principele Báthory Zsigmond lui Bocskai la data de 27 aprilie 1597. Bocskai a fost prezent frecvent şi în această cetate. De aici a expediat mai multe scrisori. În 1604, căpitanul Székely Ferenc, la data de 2 octombrie, a cedat cetatea căpitanului secund al Oradiei, Concini Ciprian, dar imediat după bătălia victorioasă de la Diosig-Almăşd haiducii au reocupat-o.

 

După moartea marelui principe (29 decembrie 1606), cetatea i-a revenit lui Rákóczi Zsigmond, care la data de 7 mai 1607 i-a donat-o lui Rhédey Ferenc (cu toate domeniile aparţinătoare), care moare in anul 1621, dar cetatea rămâne în proprietatea familiei Rhédey.

 

La 28 iulie 1654 nunta prefectului Rhédey László cu domnişoara Szúnnyogh s-a ţinut cu mare fast în biserica reformată de pe deal şi în incinta cetăţii.

In anul 1661 paşa Ali a ocupat cetatea şi a pus-o sub administrarea Oradiei. Abia după 25 de ani, în anul 1686 scapă de ocupaţia turcească. Karaffa, conducătorul oastelor imperiale, la data de 10 februarie 1686, cu 4000 de soldaţi germani şi 2000 de soldaţi maghiari, înarmaţi cu tunuri, a atacat cetatea, iar când a reuşit aruncarea în aer a turnului, unde a fost depozitat praful de puşcă, a luat foc nu numai cetatea ci şi intraga localitate. În aceste condiţii turcii au scos drapelul alb şi au predat cetatea. După doi ani, la 30 august 1688 aici s-a ţinut prima adunarea generală a judeţului Bihor. Cu procesul verbal întocmit cu această ocazie incep documentele oficiale ale arhivei judeţene, întrucât documentele arhivate anterior pe o suprafaţă egală a două săli mari (inclusiv arhivele capitulei),au fost distruse de incendii in 1660, odată cu ocuparea cetăţii Oradiei de către turci.

Cetatea din Sâniob, ca şi alte cetăţi haiduceşti şi curuţi, au fost aruncate în aer la ordinul împăratului.

 


Támogatók
Partener Leader: Érmelléki Református Egyházkerület     Partener de proiect: Kárpátia 2000 Egyesület